Românii văzuți prin ochii unor francezi mutați în România
![]()
La ce glume s-au făcut pe seama românilor la posturi TV din Franța n-ai crede că niște francezi pot să țină cu tot dinadinsul să se mute cu familiile fix în România, în patria “păduchioșilor” și chiar în Bucureștiul – “poubelle”. Mai jos aveți experiența unui astfel de venetic care a cunoscut pe viu România, nu din emisiuni TV.
Philippe Hauville este director general al Leroy Merlin – România, care a deschis de curînd primul magazin în București. A venit în România cu familia, ca și alți vreo zece colegi francezi, înainte cu doi ani ca magazinul să apară. Cam atît ia o prospectare corectă a pieței materialelor de construcții și parafarea unor contracte cu furnizorii locali. Au învățat toți românește. (nu chiar perfect, i-am verificat dacă știu înjurăturile și erau cam pe la nivelul lui “merde”, deci mai au de asimilat) Venind la muncă în mediul lu’ “Gogule, probleme, mă?” și nu în vacanță la mănăstirile din Bucovina, putem spune că domnul Hauville s-a ciocnit frontal de realitatea românească neaoșă și poate emite o părere obiectivă:
“În primul rînd trebuie să vă spun de ce am venit în România. Este o povestire nostimă. Lucram la Leroy Merlin din centrul Parisului, lîngă muzeul Constantin Brâncuși, practic, singurul magazin de acest gen situat în centrul unei mari capitale europene. Într-o zi am angajat o româncă, inginer de profesie, căsătorită cu un francez, care era de asemenea inginer, deci o familie bine situată. Să lucrezi în centrul Parisului nu-i puțin lucru! Și românca aceasta mi se plînge de la o vreme că ea se plictisește la Paris, că la București e mai distractiv, că la București e o viață mai spumoasă. Tot o vedeam tristă și îmi repeta mereu chestia asta, care mă și enerva pentru că nu înțelegeam cum poate cineva să dea Parisul pe un alt oraș, ba chiar pe unul despre care nu auzeam lucruri prea plăcute. Într-o zi m-am enervat și i-am spus: <<Fii atentă, m-ai înnebunit cu Bucureștiul tău. Uite ce fac, mă mut în România o perioadă, special să văd cum e, m-ai făcut curios. Dacă nu e cum spui, ai încurcat-o cu mine!>> Nu-i venea ei să creadă de data asta, dar m-am ținut de cuvînt. M-am mutat la București de doi ani, cu serviciul. Am trăit pe pielea mea cum e să locuiești la București. Pot să spun fără înflorituri că-i dau dreptate româncei. Mă simt excelent între români. sînt oameni veseli, primitori, plini de viață. E mai multă naturalețe aici. Oamenii sînt mai destinși. Am fost la o nuntă românească unde s-a pus muzică veche, dansuri de-ale voastre. Mi-a plăcut mult. Așa trebuie să fie o nuntă. Din păcate, la noi în Franța nu mai vezi așa ceva. Sînt micile detalii care fac viața frumoasă. Românii mi-au devenit foarte simpatici mutîndu-mă aici. N-aș spune că-mi lipsește Parisul, mîncarea franțuzească sau altceva. Vin eu nu beau. Am tot ce-mi trebuie aici, la București.”
Laurent Brabant, alt francez mutat cu familia în România înainte cu doi ani ca magazinul să se deschidă, și-a căpătat și un supranume românesc. Colegii îi spun Laurențiu. “Fiindcă Laurent a învățat românește, deci e de-al nostru, ce mai, e Laurențiu. Mai avem un pic și-i spunem Laur.”, îmi spune un subaltern din sectorul unde domnul Brabant e șef. Laurent-Laurențiu-Laur n-a venit cu mîna goală în România. A venit cu cei trei copii ai săi. Primul copil, de treisprezece ani, i s-a născut în Franța, al doilea, de zece ani, în Portugalia, al treilea, de șase ani, în Polonia, în funcție de unde s-a mutat papa cu serviciul. “Al patrulea copil, dacă îl voi avea, probabil că se va naște în România și va fi și cetățean român. Paradoxul este că cei trei copii ai mei, deși sînt cetățeni francezi, n-au stat mai deloc în Franța. Cel mic nici nu cunoaște Franța, a stat maxim cîteva săptămîni acolo. Cunoaște mai bine România, aici stă de doi ani. Deci dacă-l întreb ce-i place mai mult, România sau Franța, copilul meu cel mic sigur spune România. Sîntem foarte încîntați de România. Pentru copii e foarte bine aici, fiindcă românii sînt foarte primitori. Ne-am adaptat rapid. Nu contează ideile apriorice care spun că românii sînt nu știu cum. Noi ne simțim bine între români, sînt oameni veseli. Mai îmi place ceva, ce nu ține de popor, ci de climă. Iarna e foarte frig, e zăpadă, vara e foarte cald. Sînt anotimpuri bine delimitate. Ne place la nebunie asta. E o adaptare continuă la viață, care te ține în priză. Nu poți să vorbești de români, de România, dacă nu i-ai cunoscut la ei acasă. Mă fac lobby-istul vostru, hahaha, din plăcere.”
Șeful de magazin, Lionel, vorbește de asemenea românește și e căsătorit de curînd cu o româncă. Deci nici nu avea rost să-l mai întrebăm dacă-i place acum în România. Știți cum e, peste cîțiva ani își are rostul întrebarea asta.
Tags: romania, francezi,
Comentarii:
- Nu exista comentarii
Comentez si eu:
Articole din aceeasi sectiune
Mama fostului preşedinte Emil Constantinescu a decedat la Spitalul EliasMama fostului preşedinte Emil Constantinescu, Marie Georgeta Constantinescu, a decedat în noaptea de joi spre vineri la Spitalul Universitar de Urgenţă ... |
Execuţia dictatorului Benito Mussolini a devenit publică! Imagini incredibile cu “Il Duce”Cunoscutul site Live Leak a publicat recent imagini incredibile din momentul execuţiei dictatorului italian Benito Mussolini.Supranumit “Il Duce”, dictatorul italian Benito ... |
NATO recunoaşte uciderea unor copii în timpul bombardamentelor din AfganistanReprezentanţii NATO în Afganistan (ISAF) au recunoscut luni moartea mai multor copii în timpul unuia dintre bombardamentele sale din provincia Kapisa. ... |
ŞOCANT: Un bebeluş a căzut pe şinele de la metrouO mamă din Melbourne, Australia, a lăsat căruciorul cu bebeluşul în el nesupravegheat pe peronul de la metrou şi a alunecat ... |








1 XAU
1 USD
1 MDL
100 JPY
100 HUF
1 GBP
1 EUR
1 CAD
1 AUD