ICCJ se pronunţă în 7 februarie în procesul privindu-i pe Prinţul Carol Mircea şi Regele Mihai I

 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ia o decizie în 7 februarie în procesul dintre Prinţul Carol Mircea şi Regele Mihai I referitor la recunoaşterea unor hotărâri străine pe teritoriul României cu privire la admiterea dreptului de moştenire la familia regală.


Acest proces de recunoaştere a filiaţiei legitime a Prinţului Carol Mircea faţă de Carol al II-lea, cu toate drepturile ce decurg din aceasta durează în România de 21 de ani.

De altfel, în 27 mai 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg a condamnat statul român la plata a 9.500 de euro în procesul în care prinţul Carol Mircea Grigore de Hohenzollern, fiul regelui Carol al II-lea şi tatăl Prinţului Paul Filip, a cerut recunoaşterea apartenenţei sale la familia regală română.

Judecătorii CEDO de la Strasbourg au criticat lentoarea justiţiei române în acest dosar, în care fratele vitreg al Regelui Mihai a cerut recunoaşterea dreptului său la moştenirea familiei regale române.

Judecătorii europeni au criticat "lipsa diligenţei autorităţilor" şi au condamnat Guvernul român pentru că nu a oferit un răspuns, într-un termen rezonabil, la cererea lui Carol Mircea Grigore de Hohenzollern, care a murit în 2006.

Carol Mircea - fiu al Regelui Carol al II-lea dintr-o primă căsătorie, uniune ce a fost anulată pentru că nu a fost aprobată de Regele Ferdinand, tatăl Regelui Carol - s-a judecat de-a lungul anilor pentru obţinerea recunoaşterii apartenenţei sale la familia regală.

De la căderea comunismului, el a cerut justiţiei române să recunoască validitatea deciziilor în favoarea sa, date în 1955 şi, respectiv 1957 de către o instanţă portugheză, respectiv una franceză.

În urma mai multor procese, Carol Mircea a obţinut câştig de cauză în faţa Tribunalului Teleorman în 1995, după care fratele său vitreg, Regele Mihai al României, a atacat decizia cu apel.

Judecătorii europeni au estimat că o procedură care a durat mai bine de 15 ani şi care nu s-a încheiat este mult prea lungă.

CEDO a condamnat, astfel, statul român să plătească despăgubiri de 9.500 de euro fiului lui Carol Mircea Grigore.

Paul de România, ca mandatar al tatălui său, Carol Mircea, a făcut în 1991 o cerere de executare pe teritoriul României a unei hotărâri emise în 1955 de un tribunal portughez, prin care i se recunoaştea acestuia dreptul de participare la inventarul succesoral lăsat de Carol al II-lea (mort în 1953, în Portugalia).

În formularea acţiunii de exequator, Paul de România arăta că doreşte executarea respective hotărâri nu cu privire la bunurile succesorale, ci la starea civilă a tatălui său. Părinţii lui Mircea, Carol al II-lea şi Ioana Zizi Lambrino, s-au căsătorit în 1918 la Odessa. În 1919, Tribunalul Ilfov a anulat căsătoria celor doi, deoarece Statutul Casei Regale prevedea că orice mariaj al unui membru de-al său trebuie încuviinţat de rege.

La 13 octombrie 1995, Tribunalul Teleorman a admis cererea de recunoaştere a sentinţei portugheze, fapt ce a permis reprezentanţilor lui Lambrino să ceară anularea acestui nume şi înlocuirea sa cu titulatura Hohenzollern de România.

În 1 aprilie 1999, Paul Lambrino, fiul lui Carol al II-lea şi al Ioanei Valentina de Lambrino (cunoscută sub numele de Zizi Lambrino), a fost recunoscut ca succesor al familiei regale române de către Curtea de Apel Bucureşti.

Căsătoria Regelui Carol al II-lea cu Ioana Valentina Lambrino nu a fost recunoscută de către Curtea Regală, dar nici nu a fost anulată de către Biserica Ortodoxă. Fiul lor, Carol Mircea, a înaintat, în 1955, Tribunalului din Lisabona o cerere în care solicita să fie recunoscut ca fiu legitim al Regelui Carol al II-lea. Ulterior, Tribunalul de Mare Instanţă din Paris a recunoscut autoritatea de lucru judecat a sentinţei Tribunalului din Lisabona, stabilind că Prinţul Carol Mircea de Hohenzollern este fiul legitim al lui Carol al II-lea, iar ca atare devine succesorul cu drepturi depline al defunctului Rege.

Avocatul Teodor Rus, apărătorul Prinţului Carol Mircea şi al fiului acestuia, susţinea în 1999 că preocuparea acestora de a se pronunţa o sentinţă dreaptă, nu este legată câtuşi de puţin de pretenţii dinastice sau de intenţia de a prelua bunuri aparţinând Casei Regale, ci sînt animaţi exclusiv de intenţia de a se restabili un adevărat istoric.

În 19 februarie 2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis rejudecarea acestui proces, după ce avocatul Regelui Mihai I a susţinut, în faţa instanţei supreme române, că Tribunalul din Lisabona a greşit, în anul 1955, când a stabilit filiaţia legitimă a Prinţului Carol Mircea faţă de Carol al ll-lea, cu toate drepturile ce decurg din aceasta.

Avocatul bucureştean Adrian Vasiliu a comentat cererea înaintată de Carol Mircea instanţei portugheze, în anul 1955, solicitare care avea două capete, unul principal, iar celălalt în subsidiar. "La punctul subsidiar a renunţat. Adică a renunţat la judecată în privinţa stabilirii filiaţiei din afara căsătoriei, rămânând să se judece în faţa Tribunalului portughez doar constatarea paternităţii din căsătoria putativă (căsătorie încheiată de bunăvoie, dar prin necunoaşterea, din partea soţilor, a unor clauze care împiedică existenţa sau validitatea ei - n.r.)", afirma avocatul Vasiliu.

În opinia avocatului Vasiliu, instanţa portugheză a ignorat legea română, stabilind că cererea lui Carol Mircea poate fi judecată după legea portugheză (Carol al II-lea domiciliind în 1955 la Lisabona) şi după legea franceză. "Numai legea română putea şi trebuia să fie luată în considerare", arăta Adrian Vasiliu, care a adăugat că aplicarea greşită a legii române este echivalentă cu neaplicarea ei.

Mai mult, afirma Vasiliu, instanţa portugheză trebuia să facă aplicaţiunea legii române şi să stabilească momentul corect al rămânerii definitive a hotărîrii de anulare a căsătoriei dintre Carol şi Zizi Lambrino.

Tribunalul din Lisabona a plecat de la ideea că naşterea lui Carol Mircea s-a produs la 8 ianuarie 1920 (la un an de la desfacerea căsătoriei lui Carol), iar anularea căsătoriei s-a produs la 29 martie 1919, dată la care sentinţa Tribunalului Ilfov a rămas definitivă, aceste argumente fiind invocate, de către avocaţii lui Paul de România, fiul lui Mircea.

Din aceste date, instanţa portugheză a tras concluzia că momentul naşterii lui Mircea s-a situat la 285 de zile de la momentul anulării căsătoriei.

În replică, avocatul Regelui Mihai I a arătat că, potrivit legilor de atunci, sentinţa de anulare a căsătoriei celor doi a rămas definitivă la momentul pronunţării ei, respectiv la 8 ianuarie 1919, deoarece nici Carol al II-lea şi nici Zizi Lambrino nu a făcut apel sau recurs. De altfel, cei doi nici nu au fost prezenţi la procesul de anulare a mariajului lor. Articolului 376 din Codul de procedură civilă, în vigoare la acea vreme, prevedea că "sînt hotărâri desăvârşite orice hotărâri date după chemarea părţilor; de asemenea, hotărârile date în lipsă, dacă partea judecată nu a făcut opoziţie sau dacă i s-a perimat opoziţia şi dacă hotărârea nu mai este supusă apelului".

Sentinţa Tribunalului Ilfov a rămas definitivă şi a fost învestită cu formulă executorie.

Mai mult chiar, avocatul bucureştean susţinea că naşterea lui Mircea Carol s-a produs la mai mult de 300 de zile de la anularea căsătoriei, ceea ce exclude posibilitatea admiterii acţiunii de constatare a filiaţiei din căsătoria putativă. "Singura posibilitate pentru Carol Mircea de a-şi face cunoscută filiaţia ar fi fost acţiunea subsidiară, dar a renunţat la ea", declara Adrian Vasiliu.

Potrivit legilor de atunci, perioada legală de recunoaştere a unui copil de către tată, după ce căsătoria părinţilor s-a desfăcut, este de la 180 de zile la 300 de zile. Mircea Carol s-a născut la 365 de zile de la anularea căsătoriei Regelui Carol al II-lea şi Ioana Lambrino. "Dacă s-ar fi folosit procedura stabilirii filiaţiei din afara căsătoriei, administrându-se proba cu martori şi înscrisuri, reguli stricte impuse de legea română privind calcularea perioadei legale de concepţie nu ar mai fi trebuit aplicate şi procedura s-ar fi desfăşurat pe baza depoziţiilor martorilor şi a celorlalte probe", arăta în pledoaria sa avocatul Vasiliu.

Mircea Carol a declarat în scris în acţiunea deschisă în anul 1955, la Lisabona, că "cere să fie scutit de a aduce proba testimonială, toate elementele permiţând o decizie echilibrată, care rezultă deja din procedură şi, ca atare, acţiunea trebuie să fie judecată fără audierea martorilor".

"Această gravă eroare de aplicare a legii române a făcut posibilă admiterea acţiunii reclamantului care s-a restrâns numai cu privire la constatarea filiaţiei din căsătorie", susţinea avocatul Regelui Mihai I.

În 27 ianuarie 2006, Prinţul Carol Mircea (85 de ani) a murit, la Londra. Moartea prinţului Carol Mircea a implicat deschiderea succesiunii, succesori săi fiind soţia sa şi pe cei doi fii, Paul şi Alexandru, astfel că procesul s-a oprit.

În 11 ianuarie 2010, prinţesa Lia, soţia Prinţului Paul al României, a născut un băieţel, care a primit numele de Carol Ferdinand al României. Băieţelul a fost botezat de preşedintele Traian Băsescu, în 22 mai 2010.

În 10 mai 2011, Regele Mihai a anunţat printr-un comunicat de presă ruperea legăturilor istorice şi dinastice cu Casa de Hohenzollern şi renunţarea la titlurile "Hohenzollern-Sigmaringen", respectând astfel decizia din 1921 a Regelui Ferdinand I de a conferi un caracter naţional şi independent Dinastiei şi Casei Regale a României.

"Noi, Mihai I, în virtutea autorităţii noastre nedisputate ca şef al Casei Regale a României, luând în considerare decizia iubitului nostru bunic, Regele Ferdinand I, de a conferi un caracter naţional şi independent dinastiei şi Casei Noastre Regale, şi urmând datoria mea faţă de istorie şi faţă de urmaşii şi succesorii mei, ţinând cont de articolele 1(10), 15 şi Anexa 1 ale Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a României, adoptate de noi la 30 decembrie 2007, acţionând în conformitate cu voinţa mea liberă, fac cunoscut: Art. 1 Ruperea tuturor legăturilor istorice şi dinastice cu Casa de Hohenzollern", se arată într-un document semnat de Regele Mihai I şi transmis prin Biroul său de presă.

Regele Mihai anunţa în documentul citat, care are trei articole, că din 10 mai 2011 iau sfârşit toate legăturile dinastice dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzollern.

De asemenea, membrii familiei regale a României au renunţat la titlurile conferite de capii familiei princiare de Hohenzollern.

În documentul semnat de Regele Mihai I se mai arată că Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României se amendează prin excluderea particulelor de "Hohenzollern", "de Hohenzollern-Sigmaringen" şi "de Hohenzollern-Veringen", în măsura în care se referă la oricare dintre membrii Casei Regale a României.

Casa de Hohenzollern este una dintre cele mai importante dinastii din istoria Europei, care a dat de-a lungul vremii regi şi împăraţi ai casei conducătore de Brandenburg-Prussia (1415 - 1918) şi Germania Imperială (1871 - 1918). Şi-a luat numele de la un castel din Swabia, iniţial menţionat ca Zolorin sau Zolre (actualul Hohenzollern, din sudul Tübingen, în landul Baden-Württemberg).

Burchard I este primul care a fost înregistrat ca strămoş al dinastiei, conte de Zollern în secolul al 11. La a treia şi a patra generaţie de la acesta s-au format două linii de succesiune, Zollern-Hohenberg, dispărută până în 1486, şi conţii din Nürnberg, ai cărei moştenitori au ajuns până în zilele noastre.

Hohenzollern-Sigmaringen este o ramură a dinastiei de Hohenzollern care au condus Prusia şi ulterior Germania până în 1918.

În România, în anul 1866, casa de Hohenzollern a fost aleasă ca dinastie domnitoare de către conducerea politică în frunte cu Ion Brătianu.

Din această dinastie au făcut parte Carol I, principe al României între 1866 - 1881 şi rege între 1881 şi 1914, Ferdinand I al României (1914 - 1927), Mihai I al României (1927 - 1930 şi 1940 -1947) şi Carol al II-lea al României (1930 - 1940).

Prinţul Paul - Paul-Phillippe Hohenzollern - s-a născut la Paris şi este fiul lui Mircea Grigore Carol Lambrino (cunoscut drept Mircea Grigore Carol Hohenzollern, 1920 - 2006), fiul nelegitim al prinţului Carol al României. Mama lui Paul este Helene Nagavitzine, prima soţie a lui Mircea Grigore Carol.

• •  
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5

  voturi, Rating: 0/5

  
  

  |

Comentarii:

Comentez si eu:

Nume: Email: Cod siguranta:	Comentariu:
TRIMITE

Articole din aceeasi sectiune

Protest al revoluţionarilor din Asociaţia 21 Decembrie 1989, la sediul central al PDL Aproximativ 70 de revoluţionari din Asociaţia "21 Decembrie 1989" s-au adunat, miercuri, lângă sediul central al PDL, protestând în linişte şi ... 11 Ianuarie 2012 1 58 citeste continuarea	Curtea de la Luxemburg: Taxa de primă înmatriculare încalcă normele europene Taxa de primă înmatriculare încalcă legislaţia Uniunii Europene întrucât produce un dezavantaj la vânzarea maşinilor second-hand din alte state pe teritoriul ... 08 Aprilie 2011 0 185 citeste continuarea
Medvedev: Rusia este încă deschisă dialogului cu NATO pe tema sistemului antirachetă Rusia este în continuare deschisă dialogului pe tema instalării elementelor antirachetă în Europa, dar oportunităţile de discuţii sunt din ce în ... 23 Martie 2012 0 8 citeste continuarea	Miss Playboy a venit cu un bonus pentru Ja Rule Dupa concertul artistului, modelul Roxana Ungureanu a petrecut in camera de hotel unde a fost cazat rapperul american Ja Rule. A ... 06 August 2010 0 134 citeste continuarea